cizmărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIZMĂRÍE2, cizmării, s. f. Atelierul cizmarului; ciubotărie
2. –
Cizmă +
suf. -ărie.cizmărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIZMĂRÍE1 s. f. Meseria, meșteșugul cizmarului; ciubotărie
1. –
Cizmar +
suf. -ie.cizmărie (Dicționaru limbii românești, 1939)cizmăríe f.
Vest. Meseria și atelieru cizmaruluĭ.
cizmărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cizmăríe s. f.,
art. cizmăría, g.-d. art. cizmăríei; (ateliere)
pl. cizmăríi, art. cizmăríilecizmărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIZMĂRÍE1 s. f. Meseria, meșteșugul cizmarului; ciubotărie
1. —
Cizmar +
suf. -ie.cizmărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIZMĂRÍE2, cizmării, s. f. Atelierul cizmarului; ciubotărie
2. —
Cizmă +
suf. -ărie.