ciuruire - explicat in DEX

ciuruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIURUÍRE², ciuruiri, s. f. Acțiunea de a ciurui² și rezultatul ei. – V. ciurui².

ciuruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIURUÍRE¹, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a (se) ciurui¹ și rezultatul ei. – V. ciurui¹.

ciuruire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciuruíre (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruírii; pl. ciuruíri

ciuruire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIURUÍRE¹, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a (se) ciurui¹ și rezultatul ei. — V. ciurui¹.

ciuruire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIURUÍRE², ciuruiri, s. f. Acțiunea de a ciurui² și rezultatul ei. — V. ciurui².