ciuntitură - explicat in DEX

ciuntitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunti + suf. -tură.

ciuntitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciuntitúră s. f., g.-d. art. ciuntitúrii; pl. ciuntitúri

ciuntitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciuntitură f. rezultatul ciuntirii: lucru ciuntit, știrbitură.

ciuntitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. — Ciunti + suf. -tură.

cĭuntitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭuntitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭuntit.