ciubucărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (
2) care decorează o construcție, un zid etc. –
Ciubuc +
suf. -ărie.ciubucărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciubucăríe (rar)
s. f.,
art. ciubucăría, g.-d. art. ciubucăríei; pl. ciubucăríi, art. ciubucăríileciubucărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciubucărie f. ciubucele unei case.
ciubucărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (
2) care decorează o construcție, un zid etc. —
Ciubuc +
suf. -ărie.cĭubucărie (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭubucăríe f. Totalitatea cĭubucelor de pe zidurĭ.