citarea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITAREÁ s. f. (
Înv.) Stofă fină cu dungi, din care se făceau anteriele. [
Var.:
citaríe s. f.] – Din
tc. çitāre.citarea (Dicționaru limbii românești, 1939)citareá f., pl.
ele (turc.
čitaré, -rí și
četáré, -ri. Vechĭ. Un fel de alagea din care se făceaŭ anterie. – Și
citarie, f.
citarea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citareá (
înv.)
s. f.,
art. citareáua, g.-d. art. citaréleicitareà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)citareà f. stofă din care se făceau mai ales anterie:
cu anteriu de citarea AL. [Turc. ČETARÈ].
citarea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITAREÁ s. f. (
Înv.) Stofă fină cu dungi, din care se făceau anteriele. [
Var.:
citaríe s. f.] — Din
tc. çitāre.