cislui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale.
2.Tranz. A acuza, a învinovăți. –
Cislă +
suf. -
ui.cislui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cisluí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cisluiésc, imperf. 3
sg. cisluiá; conj. prez. 3
să cisluiáscăcislui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CISLUÍ1, cisluiesc, vb. IV. (
Înv. și
reg.)
1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale.
2. Tranz. A acuza, a învinovăți. —
Cislă +
suf. -ui.cisluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cisluì v.
1. a taxa dările;
2. Mold. a se consfătui (vorbind de țărani);
3. fig. a pune la cale:
nu știu ce cisluia prin prejurul căruței CR.