cirus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÍRUS s. m. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10000 de metri altitudine. – Din
fr. cirrus.cirus (Dicționar de neologisme, 1986)CÍRUS s.m. (
Met.) Tip de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. [Pl.
-uși. / < fr., lat.
cirrus].
cirus (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÍRUS s. m. formație de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. (< fr.
cirrus, lat.
cirrus, fir)
cirus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)círus s. m.cirus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÍRUS s. m. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10 000 de metri altitudine. — Din
fr. cirrus.