circumvalațiune (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMVALAȚIÚNE s.f. v.
circumvalație.
circumvalațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIRCUMVALAȚIÚNE s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr.
circonvallation)
circumvalațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*circumvalațiúne f. (lat.
circumvallátio, -ónis, d.
circum-vallare, a încunjura [!] cu val, cu șanț).
Fort. Șanțurĭ și ridicăturĭ de pămînt făcute p. asediŭ. V.
contravalațiune, tranșeĭe.circumvalațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)circumvalațiúne (fortificație, șosea de centură)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni