ciozvârtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOZVẤRTĂ, ciozvârte, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat;
p. ext. bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal; halcă. – Din
bg. četvărt.ciozvârtă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciozvấrtă s. f.,
g.-d. art. ciozvấrtei; pl. ciozvấrteciozvârtă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOZVẤRTĂ, ciozvârte, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat;
p. ext. bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal; halcă. — Din
bg. četvărt.