ciorti (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.)
1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi.
2. a fura, a șterpeli, a ciordi, a ciujdi.
ciortì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciortì v. Mold.
1. a șterpeli:
Muscalii ne mai ciortesc o bucată de pământ GHICA;
2. a se cam certa. [Origină necunoscută].