cioroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOROÁICĂ, cioroaice, s. f. 1. Cioară.
2. Epitet dat unei femei brunete, oacheșe. –
Cioroi +
suf. -oaică.cioroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cioroáică s. f.,
g.-d. art. cioroáicei; pl. cioroáicecioroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOROÁICĂ, cioroaice, s. f. 1. Cioară.
2. Epitet dat unei femei brunete, oacheșe. —
Cioroi +
suf. -oaică.cĭoroaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭoroáĭcă f., pl.
e (augm. d.
cĭoară). Epitet ironic Țigancelor.