ciormoiag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIORMOIÁG s. m. Plantă erbacee cu flori albe-roșietice
(Melampyrum cristatum). [
Pr.:
-mo-iag] –
Cf. magh. csormolya.ciormoiag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciormoiág (ciormoiági), s. m. – Diverse specii de condroniu (Melampyrum cristatum, arvense, nemorosum).
Mag. csormolya (Cihac, II, 491; Drăganu,
Dacor., VII, 133; Gáldi,
Dict., 87); aparține aceleiași rădăcini
sl. a lui
ciormă.ciormoiag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ciormoiág s. m.,
pl. ciormoiágiciormoiag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciormoiag n. Tr.
Bot. grâul-prepeliței. [Ung. CSORMOLYA].
ciormoiag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIORMOIÁG, ciormoiagi, s. m. Plantă erbacee cu flori albe-roșietice
(Melampyrum cristatum). [
Pr.:
-mo-iag] —
Cf. magh. csormolya.cĭormoĭag (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭormoĭág m., pl.
ĭégĭ (ung.
csormoly, csormolya, pl.
-ak; ceh.
čermel, d.
čermný, roș, vsl.
črŭmĭnŭ, roș).
Trans. Scrab.