ciopârți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV.
Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti.
2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [
Var.: (
înv. și
pop.)
ciopârtí vb. IV] – Din
ciopa(
r)
tă (modificat după
parte).
ciopârți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciopârțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciopârțésc, imperf. 3
sg. ciopârțeá; conj. prez. 3
să ciopârțeáscăciopârți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV.
Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti.
2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [
Var.: (
înv. și
pop.)
ciopârtí vb. IV] — Din
ciopa(r)tă (modificat după
parte).
ciopârțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciopârțì v. a tăia în bucăți.