ciopârți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV.
Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti.
2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [
Var.: (
înv. și
pop.)
ciopârtí vb. IV] – Din
ciopa(
r)
tă (modificat după
parte).