ciomăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. (
Fam.) A (se) bate cu ciomagul;
p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din
ciomag.ciomăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciomăgí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciomăgésc, imperf. 3
sg. ciomăgeá; conj. prez. 3
să ciomăgeáscăciomăgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. (
Fam.) A (se) bate cu ciomagul;
p. gener. a (se) bate zdravăn. — Din
ciomag.ciomăgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.