ciomăgi - explicat in DEX

ciomăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

ciomăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciomăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 să ciomăgeáscă

ciomăgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. — Din ciomag.

ciomăgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.