ciofăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciofăí (-ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. –
Var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formație expresivă, ca
clefăi. –
Der. ciofăială, s. f. (zgomot produs cînd se mănîncă neglijent);
ciorofeală, s. f. (noroi, mîl).
Cf. cuvînt din dialectul din Canare care exprimă aceeași noțiune,
chuchar.