cioculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIOCULÉȚ,cioculețe, s. n. Diminutiv al lui cioc2. – Cioc2+ suf. -uleț.
cioculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cioculéț s. n., pl. cioculéțe
cioculeț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIOCULÉȚ,cioculețe, s. n. Diminutiv al lui cioc2 — Cioc2 + suf. -uleț.