ciocoism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCOÍSM, ciocoisme, s. n. 1. Situație de ciocoi
1; purtare, apucătură de ciocoi
1;
p. ext. parvenitism.
2. Fig. Slugărnicie, lipsă de demnitate. –
Ciocoi1 +
suf. -ism.ciocoism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciocoísm s. n.,
pl. ciocoísmeciocoism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciocoism n. apucături de ciocoiu, lin-gușire târâtoare, umilire servilă.
ciocoism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOCOÍSM, ciocoisme, s. n. 1. Situație de ciocoi
1; purtare, apucătură de ciocoi
1;
p. ext. parvenitism.
2. Fig. Slugărnicie, lipsă de demnitate. —
Ciocoi1 +
suf. -ism.