ciocoiesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCOIÉSC, -IÁSCĂ, ciocoiești, adj. Care ține de ciocoi
1, privitor la ciocoi
1, specifîc ciocoilor
1. [
Pr.:
-co-iesc] –
Ciocoi1 +
suf. -esc.ciocoiesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciocoiésc adj. m.,
f. ciocoiáscă; pl. m. și
f. ciocoiéșticiocoiesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciocoiesc a.
1. de ciocoiu;
2. josnic, slugarnic:
apucături ciocoiești; 3. caligrafic (vorbind despre vechea scrisoare cirilică):
slovă ciocoiască GHICA.
ciocoiesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOCOIÉSC, -IÁSCĂ, ciocoiești, adj. Care ține de ciocoi
1, privitor la ciocoi
1, specific ciocoilor
1. [
Pr.:
-co-iesc] —
Ciocoi1 +
suf. -esc.cĭocoĭesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) cĭocoĭésc, – ĭáscă adj.
Iron. De cĭocoĭ.
cĭocoĭesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) cĭocoĭésc (mă) v. refl.
Iron. Mă fac cĭocoĭ.