ciocofleandură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIOCOFLEÁNDURĂ,ciocoflendure, s. f. (Peior. și ir.) Ciocoi1. – Ciocoi1 + fleandură.
ciocofleandură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciocofleándură(-co-flean-) s. f., g.-d. art. ciocofléndurii; pl. ciocoflénduri
ciocofleandură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIOCOFLEÁNDURĂ,ciocoflenduri, s. f. (Peior. și ir.) Ciocoi1. [Pl. și: ciocoflendure] — Ciocoi1 + fleandură.