cioclej (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCLÉJ, ciocleji, s. m. (
Reg.) Partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare. –
Et. nec.cioclej (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciocléj (
reg.)
(cio-clej) s. m.,
pl. ciocléjicioclej (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioclej n. Buc. ciocălău.
cioclej (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOCLÉJ, ciocleji, s. m. (
Reg.) Partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare. —
Et. nec.cĭoclej (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭocléj m. (rudă cu
cĭocălău. Cp. cu
jugleĭe).
Nord. Strujan. – Și
cĭu-.