ciobănesc - explicat in DEX

ciobănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOBĂNÉSC, -EASCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = rasă de câine mare și puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban +suf. -esc.

ciobănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciobănésc adj. m., f. ciobăneáscă; pl. m. și f. ciobănéști

ciobănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciobănesc a. de cioban: să-mi dai glugă ciobănească POP. ║ ciobănește, adv. ca ciobanii, după obiceiul ciobanilor: băiatul se pune ciobănește într’un genunchiu CR.

ciobănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOBĂNÉSC, -EÁSCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = nume dat unor rase de câini mari și puternici, folosiți de obicei pentru paza turmelor și a stânii. — Cioban + suf. -esc.

cĭobănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cĭobănésc, -eáscă adj. De cĭoban.

cĭobănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.