ciobănel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIOBĂNÉL,ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Cioban + suf. -el.
ciobănel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciobănél s. m., pl. ciobănéi, art. ciobănéii
ciobănel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIOBĂNÉL,ciobănei, s. m. Ciobănaș. — Cioban + suf. -el.