ciobuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIOBULÉȚ,ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob. – Ciob + suf. -uleț.
ciobuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciobuléț s. n., pl. ciobuléțe
ciobuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIOBULÉȚ,ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob. — Ciob + suf. -uleț.