ciobăniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță. –
Cioban +
suf. -iță.ciobăniță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciobăniță, ciobănițe s. f. femeie / fată victimă a unui viol.
ciobăniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciobăníță s. f.,
g.-d. art. ciobăníței; pl. ciobăníțeciobăniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță. —
Cioban +
suf. -iță.