cintezoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINTEZÓI, cintezoi, s. m. Bărbătușul cintezei; cintez. [
Var.: (
reg.)
cintițói s. m.] –
Cintez +
suf. -oi.cintezoi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cintezoi, cintezoi s. m. informator, denunțător.
cintezoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cintezói s. m.,
pl. cintezói, art. cintezóiicintezoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINTEZÓI, cintezoi, s. m. Bărbătușul cintezei; cintez. [
Var.: (
reg.)
cintițói s. m.] –
Cintez +
suf. -oi.