cinstire - explicat in DEX

cinstire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CINSTÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.

cinstire (Dicționaru limbii românești, 1939)
cinstíre f. Acțiunea de a cinsti. Închinare, toast, ciocnire de pahare, chef.

cinstire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cinstíre s. f., g.-d. art. cinstírii; pl. cinstíri

cinstire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cinstire f. 1. fapta de a cinsti, venerațiune: a patriei cinstire; 2. ospătare onorifică: aduceți teasuri pline de vin pentru cinstire At.

cinstire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CINSTÍRE, cinstiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. — V. cinsti.