cinsteț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINSTÉȚ s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cleioasă și cu flori galbene punctate cu brun; brânca-porcului
(Salvia glutinosa). – Din
ucr. čystec.cinsteț (Dicționaru limbii românești, 1939)cinstéț m. (bg. rus.
cistéc, vsl.
čistĭcĭ, curățitor, fiind-că se pune în baĭe. V.
precista). O plantă labiată numită și
ja´eș și
cocean căprăresc (
salvia glutinosa).
cinsteț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cinstéț s. m.,
pl. cinstéțicinsteț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cinsteț m. plantă cu florile galbene ca pucioasa și cu puncte oacheșe. (
Salvia glutinosa). [Lit. plantă stimată].
cinsteț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINSTÉȚ, cinsteți, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cleioasă și cu flori galbene punctate cu brun; brânca-porcului
(Salvia glutinosa). — Din
ucr. čystec.