cinsti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINSTÍ, cinstesc, vb. IV.
Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită.
2. (
Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș.
3. (
Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦
Refl. A bea o băutură alcoolică.
Ne-am cinstit cu o țuică. – Din
sl. čĭstiti.cinsti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cinstí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cinstésc, imperf. 3
sg. cinsteá; conj. prez. 3
să cinsteáscăcinsti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINSTÍ, cinstesc, vb. IV.
Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită.
2. (
Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș.
3. (
Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦
Refl. A bea o băutură alcoolică.
Ne-am cinstit cu o țuică. — Din
sl. čĭstiti.cinstì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cinstì v.
1. a onora:
slava strămoșească pe strămoși cinstește GR. AL.;
2. a trata, a ospăta cu băutură:
scoateți vin de ne cinstiți, că’s feciorii osteniți AL.