iar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iár adv. –
1. Altă dată, din nou. –
2. La fel, de asemenea. –
3. (
Conj.) Și, pe de altă parte. –
4. (
Conj.,
înv.) Totuși, în ciuda. –
5. (
Conj.) Dar, însă. –
Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un
lat. *
era (Schuchardt,
ZRPh., XV, 240; G. Paris,
Rom., XX, 333; Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102),
cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens;
cf. și
ngr. ἄρα, ἔρα. –
Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -
și, ca
cineși, totuși.