cinematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINEMÁTIC, -Ă, cinematici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor, independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea.
2. Adj. Care aparține cinematicii (
1), privitor la cinematică. – Din
fr. cinématique.cinematic (Dicționar de neologisme, 1986)CINEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la mișcare. [< fr.
cinématique].
cinematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CINEMÁTIC, -Ă I.
adj. referitor la mișcare. II. s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. (< fr.
cinématique)
cinematic (Dicționaru limbii românești, 1939)cinemátic, -ă adj. (din vgr.
kínema, kinématos, mișcare, pin [!] anal. cu
sistematic). Motor, mișcător, relativ la mișcare. S. f., pl.
ĭ. Mat. Acea parte a mecaniciĭ care studiază proprietățile geometrice ale mișcăriĭ fără a se interesa de forțele care o produc.
V. dinamic. – Și
cinetic.cinematic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINEMÁTIC, -Ă, cinematici, -ce, adj. 2. Care aparține cinematicii (
1), privitor la cinematică. – Din
fr. cinématique.cinematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cinemátic adj. m.,
pl. cinemátici; f. cinemátică, pl. cinemáticecinematic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINEMÁTIC, -Ă, cinematici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor, independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea.
2. Adj. Care aparține cinematicii (1), privitor la cinematică. — Din
fr. cinématique.