cinelcinel (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) cinél-cinél, interj. care se strigă înainte de a spune o ghicitoare și care înseamnă „ghicește” (din cine-l, un vechĭ imperativ d. a cini, a compune, a meșteșugi, sîrb. činiti, a fărmăca [!]. Cp. și cu vrajă, în est „enigmă”. V. cin 1).