cinel - explicat in DEX

cinel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CINÉL¹ interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.

cinel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CINÉL², cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. – Din it. cinelli.

cinel (Dicționar de neologisme, 1986)
CINÉL s.n. Instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cimbal. [< it. cinelli].

cinel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CINÉL s. n. instrument muzical de percuție din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere. (< it. cinelli)

cinel (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cinel n., pl. e. Dim. d. cin 2.

cinel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cinél¹/cinél-cinél interj.

cinel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cinél² s. n., pl. cinéle

cinel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cinel! int. V. cimel-cimel!

cinel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CINÉL¹ interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. — Cf. cimili.

cinel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CINEL², cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. — Din it. cinelli.