cineamator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINEAMATÓR, -OÁRE, cineamatori, -oare, s. m. și
f. Cineast amator. [
Pr.:
-ne-a-] –
Cine[ast] +
amator.cineamator (Dicționar de neologisme, 1986)CINEAMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cinefil. [Pron.
-ne-a-. / et. incertă].
cineamator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CINEAMATÓR, -OÁRE s. m. f. cineast amator. (< cine- + amator)
cineamator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cineamatór (-ne-a-) s. m.,
pl. cineamatóricineamator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINEAMATÓR, -OÁRE, cineamatori, -oare, s. m. și
f. Cineast amator. [
Pr.:
-ne-a-] —
Cine[ast] +
amator.