cine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare)
Cine a venit? ◊
Expr. Cine (mai) știe! = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om).
Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care.
Bine-a zis cine-a zis... ◊
Expr. Are (sau
n-are)
cine ori
este (sau
nu este)
cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care...
3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare.
Zică cine ce va vrea. [
Gen.-
dat.:
cui] –
Lat. *
quene (=
quem).
cine (Dicționar de neologisme, 1986)CINE1- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var.
cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr.
cine- < gr.
kinema – mișcare].
cine (Dicționar de neologisme, 1986)CINE2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”. [Var.
cinema-. / < fr.
cinéma <
cinématographe].
cine (Dicționar de neologisme, 1986)CINE3- v.
cin-.
cine (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cíne pron. inter. –
1. Introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un nume de persoană. –
2. Cel care (indică identitatea subiectului a două acțiuni conexe). –
3. Nimeni (în expresii ca
n-are cine, cine știe ce, etc.). –
4. (Înv.) Fiecare (mai ales în compunere cu
unde, cum, cît, încotro). –
Mr. ține, istr. țire. Gen., dat (
al, a)
cui, acuz. pe cine. Lat. quem (Pușcariu 366; Candrea-Dens., 345; REW 6953; DAR); cu epenteza lui -
ne, ca în
sard. kini, calabr. chine, lec. cine (
M. Ruffini,
Cah. S. Pușcariu, I, 202),
cf. și
mine, tine, sine (Byhan,
Jb., III, 7). Celelalte explicații par mai puțin probabile:
lat. quisne (Philippide,
Principii, 78; Pascu, I, 176);
-ne ca în
alb. unë „eu”,
tinë „tu” (Pușcariu 366);
lat. quem pronunțat
quene (DAR). Gen.
cui (din
lat. cui) se folosește și cu sens absolut: „fiul cui” (
cf. Eminescu:
a cui-s, mamă?).
Comp. cinescu, pron. (
înv., fiecare, oricine), pare
sing. analogic, format pe baza lui
cinești, care ar putea fi o compunere bazată pe aceleași elemente ca
neștine (DAR admite că
cinești este rezultatul contaminării lui
cineș cu
fiește(care); Meyer-Lübke,
Literaturblatt, VII, 150 și Philippide,
ZRPh., XXXI, 360, îl explicau pe
cinescu direct din
lat. quisquis; cineși, pron. (
înv., fiecare, oricare), ca
același; cineva, pron. (o persoană indeterminată; o persoană importantă), ca și
careva (pentru folosirea sa,
cf. Sandfeld,
Syntaxe, 210-2);
fiecine (
var. fieșicine, fieștecine),
pron. (oricine, fiecare), ca
fiecare; măcarcine, pron. (rar, oricine);
neștine (
var. înv. nescine),
pron. (oricine), ca
niscare; oarecine (
var. oareșicine, oricine),
pron. (oricare, fiecare), ca
oarecare; vericine, pron. (oricare), ca
vericare.cine (Marele dicționar de neologisme, 2000)CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINE-MO- / CINET(O)- elem. „mișcare”; „cinemato- graf”. (< fr.
ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf.
gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)
cine (Dicționaru limbii românești, 1939)cíne pron. rel. și interog. (din
cene, d. lat.
quem-ne, quene. Cp. cu
mine, tine, sine). Care (vorbind numaĭ de persoane):
Cine doarme ziŭa, flămînzește noaptea (Prov.)
Cine e acolo?cine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cíne pr.,
g.-d. cuicine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cine pr. demonstrativ, cel ce:
cine aleargă se poticnește; 2. interogativ:
cine e acolo ? [Lat. QUEM, amplificat cu acelaș sufix ca la
mine, etc.].
cine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare)
Cine a venit? ◊
Expr. Cine (mai) știe ! = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om).
Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care.
Bine-a zis cine-a zis... ◊
Expr. Are (sau
n-are)
cine ori
este (sau
nu este)
cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care...
3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare.
Zică cine ce va vrea. [Gen.-
dat.:
cui) —
Lat. *quene (=
quem).