cinchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINCHÍ, cinchesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. –
Et. nec.cinchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cinchí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se cinchéște, imperf. 3
sg. se cincheá; conj. prez. 3
să se cincheáscăcinchi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINCHÍ, cinchesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. —
Et. nec.