cincar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINCÁR, cincari, s. m.,
adj. (
Reg.) (Cal) care are cinci ani. –
Cinci +
suf. -ar.cincar (Dicționaru limbii românești, 1939)cincár, -ă adj. (d.
cincĭ). De cincĭ anĭ (vorbind de vite). – Și
cincărel, -ea saŭ
-ică, pl.
eĭ, ele.cincar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cincár (
reg.)
adj. m.,
s. m.,
pl. cincáricincar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cincar a. și m. cal de 5 ani.
cincar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINCÁR, cincari, s. m.,
adj. (
Reg.) (Cal) care are cinci ani. —
Cinci +
suf. -ar.