cilihoaie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cilihoáie,
cilihói, s.f. (reg.)
1. sperietoare de păsări pe ogoare.
2. ființă urâtă la chip și port.
cilihoaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cilihoaie f. Mold.
1. sperietoare de păsări (în ogoare);
2. ființă urîtă la chip și port. [Lit. femeiușcă cilihoiului (cf. pentru sens,
sgripțoroaică)].
cilihoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)cilihoáĭe și
cĭulihoáĭe f., pl.
oĭ (fem. d.
cilihoĭ. Cp. și cu
bulihaĭ).
Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom.
čĭuligan, pasăre de pradă.
V. cĭuhă.