cianhidrină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIANHIDRÍNĂ, cianhidrine, s. f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, folosit la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [
Pr.:
ci-an-] – Din
fr. cyanhydrine.cianhidrină (Dicționar de neologisme, 1986)CIANHIDRÍNĂ s.f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, servind la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [Pron.
ci-an-. / < fr.
cyanhydrine].
cianhidrină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIANHIDRÍNĂ s. f. produși de adiție ai acidului cianhidric cu aldehide. (< fr.
cyanhydrine)
cianhidrină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cianhidrínă (ci-an-hi-dri-) s. f.,
g.-d. art. cianhidrínei; pl. cianhidrínecianhidrină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIANHIDRÍNĂ, cianhidrine, s. f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, folosit la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [
Pr.:
ci-an-] — Din
fr. cyanhydrine.