cianat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIANÁT, cianați, s. m. (
Chim.) Derivat al acidului cianhidric. [
Pr.:
ci-a-] – Din
fr. cyanate.cianat (Dicționar de neologisme, 1986)CIANÁT s.m. (
Chim.) Derivat al acidului cianhidric. [Pron.
ci-a-. / < fr.
cyanate].
cianat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIANÁT s. m. derivat al acidului cianhidric. (< fr.
cyanate)
cianat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIANÁT, cianați, s. m. (
Chim.) Derivat al acidului cianhidric. [
Pr.:
ci-a-] — Din
fr. cyanate.