ciaconă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIACÓNĂ, ciacone, s. f. Vechi dans de origine spaniolă, cu o mișcare lentă; melodie după care se execută acest dans. – Din
it. ciaccona.ciaconă (Dicționar de neologisme, 1986)CIACÓNĂ s.f. (
Rar) Dans vechi, cu o mișcare lentă. ♦ Piesă muzicală instrumentală, în formă de variațiuni polifonice, care se sprijină mai ales pe bas. [Pron.
cia-. / < it.
ciaccona, cf. sp.
chacona].
ciaconă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIACÓNĂ CIA-/ s. f. 1. vechi dans spaniol cu mișcare lentă; melodia corespunzătoare. 2. piesă instrumentală cu variațiuni polifonice asemănătoare passacagliei. (< it.
ciaccona)
ciaconă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciacónă (cia-) s. f.,
g.-d. art. ciacónei; pl. ciacóneciaconă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIACÓNĂ, ciacone, s. f. Vechi dans de origine spaniolă, cu o mișcare lentă; melodie după care se execută acest dans. — Din
it. ciaccona.