chivernisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Tranz. A administra, a conduce.
2. Tranz. și
refl. A face economii; a agonisi.
3. Refl. și
tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi.
4. Tranz. și
refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din
ngr. kivérnisa (
aor. al lui
kivernó).
chivernisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chivernisí (chivernisésc, chivernisít), vb. –
1. A cîrmui, a conduce, a administra. –
2. A călăuzi, a sfătui. –
3. A procopsi, a da cuiva mijloacele de trai. –
4. A aproviziona, a îndestula. –
Mr. chivirnisire. Ngr. ϰυβερνῶ, aorist ὲϰιβέρνησα „a guverna” (Murnu 14; Meyer 228);
cf. alb. kjiverĭs. Este dublet al lui
guverna și al cuvîntului recent creat,
cibernetică (‹
fr. cybernétique) „arta de a guverna”. Pentru evoluție,
cf. Șeineanu,
Semasiol., 215. –
Der. chiverniseală, s. f. (guvernare, administrare; economie casnică, mijloace de trai, nivel de viață al casei; venituri; stare, situație);
chivernisitor, adj. (guvernator, administrator).
chivernisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chivernisí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. chivernisésc, imperf. 3
sg. chiverniseá; conj. prez. 3
să chiverniseáscăchivernisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Tranz. A administra, a conduce.
2. Tranz. și
refl. A face economii; a agonisi.
3. Refl. și
tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi.
4. Tranz. și
refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. — Din
ngr. kivérnisa (
aor. lui
kivernó).
chivernisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chivernisì v.
1. odinioară, a administra, a conduce trebile țării;
2. a se ocupa, a trăi din:
cu ce te chivernisești acum ? FIL.;
3. azi (mai mult ironic), a procopsi pe cineva, dându-i o funcțiune (mai ales o sinecură), a-l pune în pâine;
4. a se procopsi, a se înavuți (sens datând din epoca fanariotă când funcționarii se înavuțiau prin abuzuri și jafuri). [Gr. mod.].