chiverniseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (
Pop. și
fam.) Faptul de
a (
se)
chivernisi; p. ext. (
concr.) ceea ce a chivernisit cineva. –
Chivernisi +
suf. -eală.chiverniseală (Dicționaru limbii românești, 1939)chiverniseálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te chivernisi. Sinecură. – Și
schiv- (nord).
chiverniseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chiverniseálă (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. chivernisélii; pl. chivernisélichiverniseală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chiverniseală f.
1. (învechit) administrațiune:
reaua chiverniseală a Domnilor fanarioți; 2. (ironic) câștig, procopseală:
pentru dascălul Chiosea școala nu era o chiverniseală GHICA;
3. în special, funcțiune (mai ales sinecură):
să dobândim chiverniseală și să strângem stare FIL.
chiverniseală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (
Pop. și
fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (
concr.) ceea ce a chivernisit cineva. —
Chivernisi +
suf. -eală.