chinonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. – Din
fr. quinone.chinonă (Dicționar de neologisme, 1986)CHINÓNĂ s.f. Substanță organică cu molecula formată din șase atomi de carbon și care constituie substanța de bază în sinteza unor materii colorante. [< fr.
quinone].
chinonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHINÓNĂ s. f. substanță organică solidă, folosită în industria coloranților și cea farmaceutică. (< fr.
quinone)
chinonă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHINÓNĂ s. f. Substanță organică cu molecula formată dintr-un ciclu de șase atomi de carbon și care constituie substanța de bază a unor materii colorante. –
Fr. quinone.chinonă (Dicționaru limbii românești, 1939)*chinónă f., pl.
e (d.
chinină).
Chim. Paradifenol dezidrogenat [!].
chinonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chinónă s. f.,
g.-d. art. chinóneichinonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. — Din
fr. quinone.