chinguliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHINGULÍȚĂ,chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță.
chinguliță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHINGULÍȚĂ,chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă.
chinguliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chingulíță s. f., g.-d. art. chingulíței; pl. chingulíțe
chinguliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHINGULÍȚĂ,chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă;chinguță. — Chingă + suf. -uliță.