chinguță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHINGÚȚĂ,chinguțe, s. f. Chinguliță. – Chingă + suf. -uță.
chinguță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHINGÚȚĂ,chinguțe, s. f. Chinguliță. – Din chingă + suf. -uță.
chinguță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chingúță s. f., g.-d. art. chingúței; pl. chingúțe
chinguță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHINGÚȚĂ,chinguțe, s. f. Chinguliță. — Chingă + suf. -uță.