chinezoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Chinei sau este originară de acolo. –
Chinez2 +
suf. -oaică.chinezoaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Chinei. – Din
chinez +
suf. -oaică.chinezoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chinezoáică s. f.,
g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáicechinezoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. —
Chinez2 +
suf. -oaică.