chimer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIMÉR s. n. v. chimir.chimer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIMÉR s. n. v. chimir.chimer (Dicționaru limbii românești, 1939)chimér, V.
chimir.chimer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chimer n. Mold. V.
chimir: o curelușă de cele cu chimeruri. CR.
chimer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIMÉR s. n. v. chimir.