chiliuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHILIÚȚĂ,chiliuțe, s. f. Chilioară. [Pr.: -li-u-] – Chilie + suf. -uță.
chiliuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHILIÚȚĂ,chiliuțe, s. f. Chilioară. – Din chilie + suf. -uță.
chiliuță(Dicționaru limbii românești, 1939) chiliúță f., pl. e. Chilioară.
chiliuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chiliúță(-li-u-) s. f., g.-d. art. chiliúței; pl. chiliúțe
chiliuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHILIÚȚĂ,chiliuțe, s. f. Chilioară. [Pr.: -li-u-] — Chilie + suf. -uță.